Promovare afaceri, știri din business și comunicate de presă

Termenul de dermatita atopica a fost introdus in medicina de catre doctorii dermatologi Bannister si Freeman. Diagnosticul acestei afectiuni nu este intotdeauna direct si, inaintea stabilirii unui diagnostic, trebuie sa fie excluse cateva alte afectiuni, precum: dermatita de contact, dermatita seboreica, eczemele endogene de la mana sau picior, limfomul cutanat, eruptia cutanata, psoriazisul etc.

Caracteristicile dermatitei atopice difera in functie de perioada de viata. In faza infantila, eruptiile eritematoase sunt observate cu precadere pe fata si pe membre. In copilarie, pielea uscata si eczema flexurala sunt mai proeminente. Atunci cand diagnosticul reprezinta o continuare a dermatitei atopice din copilarie, imaginea clinica este tipica, nu este vorba de un diagostic sever. Dificultatea apare atunci cand debutul afectiunii apare dupa adolescenta sau mai tarziu, deoarece in aceste cazuri morfologia si modelul bolii sunt adesea atipice.

Persoanele cu dermatita atopica au adesea astm sau alergii sezoniere. De multe ori exista un istoric familial de afectiuni alergice, precum: astmul, rinita alergica sau eczeme.

Urmatorii factori pot agrava simptomele de dermatita atopica:

• alergiile la polen, mucegai, acarieni sau animale;
• aerul rece si uscat din timpul iernii;
• raceala si gripa;
• contactul cu iritanti si substante chimice;
• piele uscata;
• stres emotional;
• pielea uscata din cauza bailor si dusurilor frecvente;
• schimbarile bruste de temperatura;
• parfumuri sau coloranti, lotiuni sau sapunuri foarte dure.

Tratamentul dermatitei atopice

In procesul de tratament dermatita atopica se administreaza deseori substante steroide. Substantele steroide locale au efecte imunosupresoare, antiinflamatorii, antiproliferative si vasoconstrictive. In legatura cu acestea s-a demonstrat ca reduc pruritul, imbunatatesc aspectul pielii si imbunatatesc calitatea vietii.

De la dezvoltarea lor de acum 50 de ani, corticosteroizii topici au servit ca prima linie de terapie pentru dermatita atopica. Exista in principiu doua tipuri de abordari in tratamentul antiinflamator local: abordarea reactiva si cea proactiva.

De obicei, se recomanda administrarea de substante cu steroizi de doua ori pe saptamana. Cu toate acestea, fobia de steroizi este una dintre problemele majore care trebuie abordate. Un studiu a aratat ca 58% dintre pacienti au limitat utilizarea de corticosteroizi topici din cauza preocuparilor legate de efectele secundare, iar 66% au declarat ca folosesc aceste medicamente „doar ca o ultima solutie". Este evident ca pacientii adulti cu dermatita atopica trebuie sa fie informati de catre medicul dermatolog cu privire la riscurile si beneficiile realiste asociate cu utilizarea medicamentelor topice, incluzand atat corticosteroizi, cat si agenti non-corticosteroizi cum ar fi inhibitorii topici de calcineurina.