Promovare afaceri, știri din business și comunicate de presă

Noul Cod civil al Romaniei, prin care sunt reglementate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, intra in vigoare la 1 octombrie.

Dupa inlaturarea regimului comunist, una dintre cele mai importante provocari la care au trebuit sa raspunda, in egala masura, legiuitorul, jurisprudenta si doctrina a fost reconstructia sistemului dreptului de proprietate. Inlaturarea dreptului de proprietate socialista si revenirea la traditia dreptului de proprietate privata au fost consacrate, in mod treptat, in legislatia postdecembrista, in anii 1990 și 1991. Corolarul acestei evolutii a fost reglementarea constitutionala a dreptului de proprietate. In legea fundamentala au fost statuate principiile care guverneaza dreptul de proprietate privata si dreptul de proprietate publica. Ulterior, pe aceasta baza, au fost adoptate noi reglementari care au completat regimul juridic al celor doua forme ale dreptului de proprietate. Acestea au format insa un corpus de norme neunitar, care au fost integrate, asa cum este firesc, in Codul civil.

Codul civil este o conceptie monista de reglementare a raporturilor de drept privat, incorporand in totalitate reglementarile privitoare la persoane, relatiile de familie si relatiile comerciale.

Despre noile institutii introduse prin noul Cod civil, precum si despre impactul unora dintre reglementari, am stat de vorba cu avocatul Mircea Dutu, presedinte al Universitatii Ecologice Bucuresti si director al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane.

Reporter: Care este importanta noului Cod civil din perspectiva dreptului la proprietate si a evolutiei reglementarii acestuia in ultimii 20 de ani?

Mircea Dutu: Prevederile noului Cod civil in materia dreptului de proprietate (capitolul II "Drepturile reale in general" al Titlului I "Bunurile si drepturile reale in general" si titlul II "Proprietatea privata" ale cartii a III-a "Despre bunuri") valorifica si sintetizeaza evolutiile legislative inregistrate cu deosebire in ultimile doua decenii, dar nu numai.

In primul rand, dupa o absenta de decenii, in timpul regimului comunist, reapare si se afirma in toata "splendoarea" regimului sau proprietatea privata, iar cea publica, supralicitata in legislația dinainte de 1989, dar practic inexistenta in Codul civil de la 1864, isi gasește o reglementare echilibrata adecvata. Preluand conceptia Constitutiei in vigoare si reformulandu-se definitia proprietatii private in sensul incorporarii atributelor de posesiune, folosinta si dispozitie in continutul juridic al dreptului de proprietate si complementar reglementandu-se exercitarea lor, de catre titular, in mod exclusiv, absolut, si perpetuu, in limitele stabilite de lege, noul Cod civil ofera o viziune coerenta, moderna si europeana asupra acestei institutii traditionale si fundamentale a dreptului civil. In aceasta perspectiva se inscriu și reformularile vizand limitele dreptului de proprietate ori mijloacele de aparare a sa. 

Ȋn fine, as remarca dezvoltarea functiilor traditionale ale proprietatii, in frunte cu cea sociala prin cea post-moderna de ordin ecologic, chiar daca prevederile art.603 din noul Cod civil nu fac decat sa reproduca pe cele ale art.44(7) din legea fundamentala a tarii.

Rep: Cum credeti ca va fi primita noua reglementare privind respectarea vietii private - utilizarea unei convorbiri private - de catre jurnalisti, in contextul in care in media sunt frecvent prezentate interceptari din dosare penale, iar accesul la acestea se obtine printr-o simpla acreditare?

M.D.: Introducerea capitolului II "Respectul datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente" in cadrul Cartii I ("Despre persoane") a noului cod Civil, reprezinta un evident progres, inclusiv in privinta respectului vietii private si a demnitatii persoanei umane. Si aceasta cu atat mai mult cu cat, in urma abrogarii art.205-206 din Codul penal si pastrarii ambiguitatii in privinta situatiei lor si dupa binecunoscuta decizie a Curtii Constitutionale in materie, mijloacele de drept penal se dovedesc slabe si insuficiente.

Intr-adevar, textele articolelor respective, dupa modelul francez, reflecta in mod adecvat multiple reguli si principii consacrate in jurisprudenta CEDO.

Referitor la elementul concret al intrebarii dumneavoastra, utilizarea unei convorbiri private de catre jurnalisti, in contextul in care in media sunt frecvent prezentate interceptari din dosarele penale, iar accesul la acestea se obtine printr-o simpla acreditare - aceasta reprezinta o situatie care priveste mai ales secretul urmaririi penale sau al cercetarii judecatoresti si mai putin dimensiuni ale vietii private obisnuite. Pentru deslusirea unor atari cazuri avem suficienta jurisprudenta romana si a CEDO care sa contribuie la elucidarea lor, prioritara fiind respectarea regulilor deja consacrate.

Rep.: Noul Cod civil aduce reglementari noi in materia relatiilor de familie: logodna, divortul, conventia matrimoniala, posibilitatea incheierii casatoriei de la 16 ani in anumite conditii. Au fost necesare aceste noi prevederi pentru a intari statutul si rolul familiei in societate? 

M.D.: Cu exceptia logodnei, celelalte institutii enumerate de dumneavoastra se inscriu in tendinta generala de nuantare a functiei social-economice a familiei si accentuare a dimensiunii mercantile intre membrii ei, in conditiile dominatiei absolute a economiei de piata.

Conventiile matrimoniale si simplificarea divortului poarta si o amprenta importanta a evolutiei moravurilor sociale.

Introducerea logodnei, dupa modelul Codului civil Carol al II-lea, din 1939, mi se pare insa superflua si inoportuna. Daca in urma cu 70 de ani, ea putea avea o anumita justificare de traditie istorica (prin reminescente de legislatie provinciala), astazi nu mai este acceptabila nici din punct de vedere juridic si nici din cel al practicii socio-individuale. Intr-adevar, problemele generate de "promisiunea reciproca de a incheia casatoria" se puteau foarte bine, asa cum se intampla sub imperiul Codului de la 1864, rezolva prin alte mijloace, precum raspunderea civila delictuala. Intr-o tara cu particularitatile Romaniei, reglementarea unei asemenea institutii juridice favorizeaza, sub umbrela legala, mai degraba practici la limita sau chiar in zona ilicitului (imoralului) .

Rep.: Noile reglementari civile interzic expres casatoria intre persoane de acelasi sex, nerecunoscand nici parteneriatele civile incheiate in strainatate. Cum credeti ca vor fi primite aceste prevederi de ong-urilor care sustin drepturile minoritatilor sexuale?

M.D.: Nu cu entuziasm in orice caz. Dar sa observam, mai intai, ca acceptarea casatoriei intre persoane de acelasi sex si recunoasterea parteneriatelor civile, constituie inca raritati in dreptul comparat. Apoi, si lucrul cel mai important, o lege este si o masura a moravurilor unei epoci si tari, iar in prezent societatea romaneasca pare a nu putea fi pregatita pentru asemenea masuri.
Evaluarea acceptabilitatii sociale a masurii era binevenita, dar graba adoptarii noului Cod nu a facut-o posibila.

Rep.: Explicati, va rog, noua operatiune juridica - fiducia - si impactul pe care il va avea asupra imprumutatilor. Sunt voci din sfera avocaturii care sustin ca acest contract este de natura sa creeze probleme comerciale semnificative care nu vor fi bine primite de catre imprumutati.

M.D.: Potrivit art.773 din noul Cod civil fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un asamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari, care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala, distincta de celalalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.

Intr-o definitie din dictionar, ea reprezinta un act juridic (contract ori in anumite cazuri legat, dar la noi si prin lege) prin care o persoana, numita fiduciant transfera proprietatea unui bun corporal sau necorporal unei alte persoane numita fiduciar, fie cu titlul de garantie al unei creante (fiducie in scop de garantie) cu obligatia de a retroceda bunul constituantului de garanție atunci cand acesta nu are nici un rol de jucat sau daca bunul dobandit, de exemplu o creanta a permis dezinteresarea creditorului, fie in vederea realizarii unei liberalitati (fiducie in scop de liberalitate) sub obligatia retransferarii bunului catre un tert beneficiar dupa ce l-a administrat in interesul acestuia ori al unei alte persoane, intr-o anumita perioada de timp, fie in scopul de a administra bunul in interesul fiduciantului sub obligatia de a-l retroceda acestuia din urma, la o anumita data ( fiducia in scop de administrare ) .

Avand in vedere ca beneficiarul intr-un contract de fiducie, poate fi constitutorul - care ar fi "imprumutatul" - fiduciarul sau un tert, contractul de fiducie poate prevedea ca institutia de credit nu este doar fiduciar ci si beneficiar in anumite cazuri (de exemplu in caz de neexecutare - event of default).

In astfel de cazuri, la incetarea fiduciei creditorul va dobandi drepturi asupra bunurilor obiect al fiduciei. Acest lucru poate permite creditorilor sa dobandeasca bunurile aduse in garantie de catre "imprumutat" minimizand costurile si potentialele dificultati inerente executarii silite a garantiilor.

Rep: Noul Cod civil largeste paleta subiectilor care pot face opozitie la executarea ipotecilor mobiliare. De ce a fost necesar acest lucru?

M.D.: Intr-adevar, art. 2452 din noul Cod civil extinde mult - fata de reglementarea anterioara cuprinsa in art.75 din Titlul VI al legii nr. 99/1999 - sfera persoanelor care pot face opozitie la executarea ipotecii mobiliare, persoane indicate de art.2450 ( cele carora li se notifica intentia de vanzare a bunului ) la care se adauga si alte persoane interesate sau vatamate prin executare.

Aceasta extindere ar putea fi justificata de faptul ca toate aceste persoane pot avea drepturi sau interese legate de bunul care se vinde sau pot fi vatamate prin vanzare si nu doar debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, cum prevedea art.75 din Legea nr.99/1999 (Titlul VI - "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare").

Rep.: Cum va influenta clauza de impreviziune relatiile aferente contractului de credit?

M.D.: Impreviziunea, institutie cu totul noua in dreptul pozitiv roman (nu si in spatiul nostru juridic) este prevazuta expres in art.1271 din noul Cod civil si permite revizuirea adaptarii contractului, dispusa de judecator, atunci cand a avut loc o schimbare exceptionala a imprejurarilor ce genereaza o rupere radicala a echilibrului intre drepturile si obligatiile reciproce.

Referitor la aspectele concrete ale intrebarii dumneavoastra:
1. Pentru contractele incheiate inainte de 1 octombrie 2011 nu se aplica art.1271 privind impreviziunea din noul Cod civil, ci se va merge pe principiile statutate de doctrina si jurisprudenta.

2. Pentru contractele de credit incheiate dupa 1 octombrie 2011:
a) daca in contract se prevede o clauza de impreviziune, se va aplica acea clauza contractuala si nu prevederile art.1271 (premisa aplicarii art.1271 fiind lipsa unei clauze contractuale de renegociere/indexare etc.);
b) daca in contractul de credit nu se prevede o clauza de impreviziune se aplica prevederile art.1271, instanța putand dispune, dupa caz: incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste sau adaptarea contractului, care poate consta in reducerea ratelor, reesalonarea ratelor, reducerea dobanzilor, amanarea platii dobanzilor etc.

In acest context, apreciem ca nu se poate dispune "inghetarea" (cum s-a afirmat recent), respectiv suspendarea contractului de credit.

De asemenea, consideram ca in contract se poate include o clauza prin care debitorul sa isi asume riscul schimbarii imprejurarilor de la data incheierii contractului, clauza care ar face astfel inaplicabile prevederile art.1271 alin.(2).

Rep.: Ce reprezinta noul Cod civil pentru legislatia romaneasca? 

M.D.: Pentru legislatie in sine, reprezinta o resistematizare si rationalizare a unei mase imense de reglementari, dispusa dezordonat, dezvoltata haotic mai ales in ultimile decenii. Pentru dreptul roman, o importanta reforma prin modernizarea continutului si, mai ales, prin unificarea, in virtutea conceptiei moniste a materiei civile cu cea comerciala, reprezentand un cadru general comun pentru intregul drept privat in consens cu tendintele valului de recodificare in curs.

Pentru societatea romaneasca o noua "constitutie civila" menita sa guverneze viata romanilor pentru o indelungata perioada de timp si sa reprezinte un factor major de modernizare. 

Last but not least pentru fiecare dintre noi constituie cea mai importanta legiuire, pentru ca randuieste viata individului de la conceptie si pana dupa moarte cu meritele si defectele ei. Cum, cel putin pana acum, codurile civile au ramas in vigoare peste 100 ani (al nostru de la 1864 a "trait" peste 146 de ani! ) sa ne asteptam asadar, la un drum lung in istorie al noului Cod civil, care acum abia incepe.

Echipa Promoafaceri.com

Foto: sfin.ro