Promovare afaceri, știri din business și comunicate de presă

Calea Victoriei isi are locul pe harta strazilor din Bucuresti inca de la inceputuri. Aparuta in anul 1702 datorita lui Constantin Brancoveanu, a fost initial un drum care lega mosia acestuia de pe malurile Dambovitei cu cea de la Mogosoaia.

Mentionata documentar pentru prima oara sub numele de „Ulita cea Mare” sau „Drumul Brasovului”, bulevardul devine un important centru financiar, cultural si de promenada al bucurestenilor. Desi masoara doar 2700 de metri lungime, bulevardul este renumit pentru multitudinea de strazi linistite si cochete care se desprind din el, lucru care se poate vedea cu usurinta consultand harta www.strazibucuresti.ro.

Bucurestenii privesc cu nostalgie traficul si farurile autoturismelor din zona si isi amintesc ca vechiul „Pod al Mogosoaiei” a fost primul drum asfaltat si iluminat electric din Romania.

Vechii locuitori ai capitalei ar ramane uimiti de transformarea acestuia de-a lungul veacurilor. De la amestecul de case de tara, maghernite si palate marginite de podurile de lemn, bulevardul a ajuns o zona emblematica pentru bucuresteni, acolo unde zgarie norii si cladirile moderne se impletesc inca cu cladiri istorice.

Strazi Bucuresti: Calea Victoriei si istoria rutiera

In prezent unul dintre cele mai mari si mai moderne bulevarde din Bucuresti, vechiul drum a avut un traseu sinuos urmand culmea dealului existent la acea vreme. Odata cu dezvoltarea proprietatilor din jur (multi dintre vechii boieri bucuresteni si-au construit palate in aceasta zona), drumul devine impracticabil, asa ca in 1692 este pavat cu podini de lemn lungi de 8 metri, asezate transversal, ce erau prinse la capete cu un sistem de barne numite „ursi”.

Deoarece drumul nu era prevazut cu trotuare, oamenii, carele si caii circulau impreuna pe acest drum.Acesta este momentul in care vechiul drum isi schimba denumirea si intra in istorie sub numele de "Podul Mogosoaiei". Odata cu trecerea timpului, Podul Mogosoaiei devine una dintre cele mai importante si selecte artere din Bucuresti. In zona s-au ridicat biserici, palate boieresti, magazine de lux si institutii de stat, iar vechiul sistem de podini de lemn este depasit.

Principalul inconvenient provenea de la noroiul de sub barnele cu care era pavat drumul. Trecatorii alunecau din cauza acestuia si puteau ajunge in noroi pana la genunchi. Astfel, in 1864 autoritatile au demarat pavarea acestuia cu piatra cubica din granit. Denumirea actuala, Calea Victoriei este capatata la 8 octombrie 1878 odata cu intrarea armatei romane in Bucuresti. In preajma primul razboi mondial bulevardul a fost asfaltat in intregime.

Perioada de glorie a bulevardului Calea Victoriei

Aceasta incepe in jurul anului 1842 odata cu constructia palatului domnesc al lui Dinicu Golescu, care ulterior devine sediul guvernului provizoriu al Revolutiei din 1848 si resedinta a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Dupa 1848 Calea Victoriei devine unul dintre cele mai importante centre financiare (isi fac aparitia CEC-ul si Palatul Postelor), culturale (odata cu constructia Academiei Romane) si stiintifice.

Marire si decadenta

Odata cu instalarea la putere a regimului comunist incepe perioada de declin a bulevardului Calea Victoriei. Multe dintre casele si palatele boieresti sunt daramate pentru a face loc planului de sistematizare care prevede constructia unor blocuri de locuinte.

In perioada recenta, bulevardul pare un batran imbracat in straie de sarbatoare. Casele monument istoric sunt partial renovate, bulevardul a fost reasfaltat si a devenit una dintre principalele rute, cu patru benzi care degreva traficul din Bucuresti. In ultimii ani isi pierde din amplitudine, odata cu largirea trotuarelor si infiintarea unei benzi pentru biciclisti, dar cu toate acestea Calea Victoriei ramane un element cheie pe harta strazilor din Bucuresti.